Uriașii de Pantelimon au marcat prima mea participare într-o expoziție colectivă la București, o expoziție de street art comunitar organizată de asociația Make A Point din cartierul Pantelimon. Evenimentul s-a desfășurat pe parcursul a 3 zile în perioada 13-15 octombrie 2017 la sediul MAP din incinta Postăvăriei Române. Dacă nu ați auzit de Turnul de Artă, vă invit să-l descoperiți la București, de unde puteți vedea întreaga expoziție de artă stradală pe acoperișuri, dar și o bună parte din oraș.
Totul a început cu un Call for Artists lansat de Make A Point prin care căutau artiști care să ilustreze poveștile culese de antropologul Andreea Drăgan de la locuitorii din cartierul Pantelimon.
Le-am citit pe toate și mi-a rămas în cap povestea 14:
”Mă fascinează cum a crescut iarba înaltă pe șinele de tramvai dezafectate de pe Șoseaua Pantelimonului. Îmi plac la nebunie locurile în care natura ocupă terenul, acolo unde omul nu mai intervine. Mai e puțin și vine furtuna, iar iarba mlădioasă e unduită de vânt. Și apoi, într-o zi, treci pe acolo și e din nou plin de beton și pământ arid. Încă o dată, s-a făcut curat și frumos.”
Mi-a venit ideea să fac o instalație-vie care să conțină mesajul „unde nimeni nu se uită”. Inițial, planul era gândit pentru acoperișul Make A Point, dar am readaptat proiectul la nivelul solului pentru că o instalație cu plante ar fi fost greu de întreținut pe acoperiș.
Mesajul urma să fie scris din litere din polistiren tăiate cu fierăstrăul pendular, fixate de ciment și umplute cu pământ și semințe de gazon.
Așa mi-am motivat alegerea:
”Proiectul dorește să continue povestea ierbii înalte de pe șinele de tramvai prin revitalizarea acestui spațiu ferit de intervenția oamenilor. Iarba care va forma mesajul reușește să transmită ceea ce buruienile urbane pot doar sugera: nevoia și, totodată, lipsa cronică de spații verzi din oraș. Mesajul încărcat este menit să atragă atenția privitorului asupra lipsei de luciditate în gestionarea spațiului public: ”unde nimeni nu se uită” este acel loc ignorat deși este ascuns în văzul lumii. Aceste spații sunt năpădite de iarbă, cel mai rezistent invadator urban, care activează nevoia de curățenie în gospodarul autoritar și instinctul de plivire al ”grădinarului de asfalt”.
Polistirenul face referință la tendința continuă de anvelopare a blocurilor din cartier, care, pe lângă funcția de izolare, se dorește să îndeplinească și o funcție „estetică”, de reînfrumusețare a blocurilor cenușii.”
După ce am aflat că am fost selectată, m-am apucat să fac experimente pentru a găsi cea mai bună variantă de realizare a mesajului. Au urmat multe runde de stencil-uri, tăieri, plantări până am hotărât varianta finală a literelor.
Am făcut literele la noi pe balcon și am plecat cu ele la București unde le-am lipit de asfalt cu adeziv bituminos, iar voluntarii m-au ajutat să le umplu cu pământ și să plantez semințele de gazon pe o vreme caniculară.
Peste o săptămână, am revenit în Pantelimon pentru a lipi niște stickere imense pe ușile de garaj care se aflau în zona instalației și pentru a participa la cele 3 zile de festival, la care au fost invitați oaspeți de seamă din lumea artei stradale internaționale: Ella & Pitr (Franța), creatori de picturi gigantice pe acoperișuri, Moose Benjamin Curtis (UK), artistul care a inventat reverse graffiti, Martha Cooper (SUA), fotograf renumit de street art, Victor Ash (Danemarca), creatorul unor picturi iconice pe ziduri, de la muralul lui anti-apartheid din anii ’80, până la cosmonautul din Berlin.
Iarba nu s-a grăbit să încolțească într-o săptămână, așa că a trebuit să completez instalația cu plante de la fața locului.
Au urmat 3 zile în care am avut multe discuții interesante cu artiștii participanți la Zilele Uriași de Pantelimon, în care am participat la workshop-uri și prezentări, am făcut playlist-uri de party cu Moose și am dansat în curtea Postăvăriei Române la final de eveniment. Ba chiar am câștigat premiul 3 datorită voturilor acordate de vizitatori. Ar fi minunat ca toate festivalurile de street art să fie atât de bine organizate, cu invitați care să-și împărtășească experiențele și cu o tentă interdisciplinară ca „Zilele Uriași de Pantelimon”.
Proiectul ”Uriași de Pantelimon” se dorea unul de durată, iar echipa Make A Point ar fi vrut să-l organizeze în fiecare an, dar aici iarăși ne lovim de incompetența autorităților, tăierea finanțărilor de la AFCN și lipsa unor structuri guvernamentale coerente care să gestioneze bugetul de stat. Proiectul rămâne unul singular pe harta evenimentelor culturale de acest gen din România, iar eu rămân cu convingerea că, pentru câteva zile, am făcut parte dintr-un dream-team al artei stradale.
Literele din polistiren și sol cu semințe de gazon le-am făcut și anul următor, în 2018, la Street Delivery Sibiu.
Dacă v-a plăcut acest proiect, vă rog să mă susțineți cu un share pe rețelele de mai jos (apăsați iconița și va apărea un pop-up de autentificare). Mulțumesc!