Am greșit. Am crezut că 2020 va fi cel mai dificil an de până acum în lumea artei. Dar nu, cu siguranță monstrul cel mare abia anul ăsta și-a arătat colții.
A fost un an în care am muncit puțin, fie din cauza stării de spirit neprielnică pentru creație, a ritmului din ce în ce mai lent al vieții sau a lipsei totale de inspirație într-un oraș în care cultura se sufocă; am resimțit un blocaj mult prea greu de depășit, așa că am încercat să nu mă împotrivesc.
Anul ăsta m-am concentrat mai mult pe cercetare pentru proiectul Basarabia pe care l-am început cu câțiva ani în urmă și care se prefigurează a fi un proiect multimedia. În afară de asta, am încercat să-mi găsesc tribul artistic și să-i susțin cât pot pe artiștii pe care îi admir. Până la urmă, cei care se află în situația ta știu cel mai bine cum e să stai pe tușă întrebându-te „și acum ce…?”. Am oferit ajutor și mi-a fost oferit. Scriu acest articol din noul atelier pentru că ne-am mutat, sper ca noua locație să aducă și inspirația.
Avem așa, in no particular order: o expoziție într-un spațiu artistic independent, o serie de lucrări cu refugiați (parte din proiectul Basarabia), pânze abstracte și minimaliste de dimensiuni mari în ulei despre fenomene extreme cauzate de schimbarea climatică, participări la festivaluri europene de street art și câteva ilustrații.
Aceste imagini vin de la cei care m-au ajutat practic și moral să depășesc prăpastia pandemică care se adâncea tot mai tare între mine și iubitorii de artă și cei interesați de impactul pe care arta îl poate avea în viețile noastre. Astfel, am putut începe anul 2021 cu speranță și poftă de creație.
În ianuarie am primit invitația de a participa la primul festival de stickere din România, Bucharest Sticker Fest, organizat de Vali Dobrin, cel care se ocupă de Alternative Bucharest Tour, un tur al artei stradale din București Așa că am realizat noi modele de stickere, de data asta decupate pe contur. Odată ce i-am trimis stickerele lui Vali, am primit invitația de a participa la multe alte evenimente de gen din Europa și nu numai. Un fel de inițiativă de mail art, cu aplicații practice. Am răspuns la invitația celor de la Madrid Sticker Fest, care au donat toate profiturile obținute de pe urma evenimentului unui adăpost de căței abandonați, și a lui Jens Regler care organizează Malmo Stickerfest, al doilea cel mai mare eveniment de acest gen din lume. A fost o experiență care a reușit să mă facă să mă simt acceptată și parte dintr-un colectiv extins, chiar dacă nu sunt genul clasic de artist stradal.
M-am hotărât să continui o idee mai veche, să folosesc un șablon ca instrument în crearea unei lucrări în ulei de mari dimensiuni. Totul a pornit de la un șablon din carton cu pătrate de dimensiuni egale, 6x6, care urma să fie reciclat. Am făcut o grămadă de schițe cu ajutorul lui prin 2017, iar apoi ideea a rămas la dospit. Îmi place ideea de a crea o lucrare în lucrare (în care părțile sunt egale, doar compunerea lor poate să difere), de a avea mai multe componente grafice simetrice și egal dispuse – asta îmi gâdilă nevoia de ordine, și de a reprezenta un concept științific prin intermediul artei abstracte în încercarea de a capta esența unui anumit fenomen.
Iată mai jos schițele din 2017.
Într-un final, mi-au ieșit două lucrări abstracte pe pânze mari de in: „Furtună de nisip în Beijing” și „Arde Pădurea”, ambele încercând să surprindă amplitudinea crizei climatice.
Din luna octombrie, „Arde Pădurea” este expusă pe peretele central de la NOOK (îi mulțumesc încă o dată Ioanei Pasc pentru generozitate).
Încă nu am imagini de acolo, dar mai jos sunt câteva din atelier.
Ultimele două sunt imagini din satelit cu incendiile de pădure din British Columbia (Canada) și Siberia (Rusia) din 2021.
În august am scris spațiului artă.nonstop cu o propunere de expoziție. Intenționam să expun chiar lucrările abstracte menționate alături de un material video. Până la urmă, a rămas să ne concentrăm pe Nava Mamă și tare bine am făcut. Așa s-a născut „Scurtă documentare despre Nava Mamă” (29.08 – 17.09) despre care am scris pe larg aici.
Apoi, toată concentrarea și ultimele resurse de energie le-am consumat în timpul mutării. Toată lumea e epuizată, funcționăm cu nivelul de energie pe minus și nu am mari speranțe de la anul ăsta. Am încetat să-mi mai impun ceva, o iau ușor și sper că puteți și voi să faceți la fel.
