Această expoziție a avut loc în perioada 26 octombrie - 16 noiembrie 2024 la Mielul Alb din Sibiu (Strada Ocnei, nr. 3), spațiu coordonat de artiștii Ștefan Radu Crețu și Lavinia Crețu.
În această perioadă, am deschis spațiul pentru vizitare de 3 ori: inițial pentru vernisaj (26 octombrie), a doua deschidere (2 noiembrie), iar pentru finisaj (16 noiembrie) am propus o întâlnire cu membrii comunității ucrainene din Sibiu.
Acesta este textul pe care l-am scris pentru expoziție:
„24 februarie 2022. Rusia invadează Ucraina. Din acest moment dramatic, în care imagini ale războiului sunt difuzate în media în flux continuu, artista Sorina Tomulețiu încearcă să-și imagineze războiul oprindu-se. Trecutul familiei sale de refugiați basarabeni reactualizează realitatea dureroasă a unei invazii recurente, iar lucrările din prezenta expoziție sunt rezultatul a doi ani de cercetare și muncă artistică în acest context tumultuos.
Folosind imagini și fotografii ale dezastrului ca referințe pentru anumite lucrări din expoziție, artista amplifică sensul pe care războiul îl are. Să ruineze. Să ucidă. Să evacueze. Să pârjolească. Să destrame. După cum spunea scriitoarea Susan Sontag în cartea ei, Regarding the Pain of Others, „fotografiile victimelor de război sunt, în sine, o specie a retoricii. Acestea reiterează. Simplifică. Agită. Creează iluzia unui consens.” (Sontag, 2) Când suntem bombardați cu imagini ale războiului, există riscul să devenim insensibili la ceea ce vedem. Lucrările induc doza de lirism care să împingă această insensibilitate într-o zonă a sublimului, pentru a fi transfigurată în empatie, în care „peisajul urban nu este făcut din carne… Cu toate acestea, clădirile bombardate sunt aproape la fel de elocvente ca niște corpuri care zac în mijlocul străzii.” (Sontag, 5)
Acesta este un proiect care distilează energia unor momente dramatice și care dorește să amplifice conștientizarea urgenței pe care a creat-o invazia rusă, amintindu-ne că războiul încă nu s-a încheiat și este aproape de noi. Artista adoptă tehnica cărbunelui și o manieră gesturală de reprezentare care amintește de Arta Informală a anilor 1940-1950. Cărbunele a fost completat de carton reciclat aplicat direct pe pânză, material recuperat din pachete livrate, care face aluzie la ajutoarele pe care organizațiile le adună pentru cei afectați și te duce cu gândul la constrângerea nevoii de a împacheta o viață trăită pentru a te refugia din calea conflictului.
Lucrările Sorinei suprind momentul unui impact nedefinit, fracțiunea de secundă în care materia este împrăștiată în mod violent și aleator, iar aportul său artistic a constat în defragmentarea estetică a părților din care este compusă o realitate pe timp de război și care decurge în paralel cu realitatea pe timp de pace, care devine o realitate minoritară în prezent. Dificultatea constă în reconcilierea contrastului dintre violența și incertitudinea impactului și recompunerea bucăților rezultate. Ca privitori, suntem invitați să ne imaginăm împreună pacea. „Peisajul devastării este, chiar și acesta, un peisaj” (Sontag, 65).”
Bibliografie
Susan Sontag, Regarding the Pain of Others, Penguin Books, 2004
Imagini de la vernisaj (26 octombrie), credit foto Gabriel Bogdan:
Imagini de la a doua deschidere (2 noiembrie), credit foto Camil Băncioiu:
Imagini de la finisaj (întâlnire cu ucrainenii din Sibiu) și cu lucrările (16 noiembrie), credit foto Gabriel Bogdan:
